A INCEPUT TANTARIADA

In sfarsit autoritatile locale fac ceva impotriva invaziei de tantari ce a pus stapanire pe oras. M-am bucurat sa vad de dimineata doi barbati dotati cu pompe pentru stropit in micul parc din centrul orasului. Se pare ca intra-adevar este vorba de o firma Bucuresti care suplineste lipsa de lucratori de la Directia de Gospodarire Comunala. Nu stiu inca in timp vor fi stropiti toti boschetii din oras, dar voi reveni cu amanunte imediat ce am mai multe informatii. Cert este ca se misca ceva, timid, dar pentru inceput e bine.

UN NEGRU, UN BALTAT SI UN VARGAT

Am adoptat trei pisoi care tipau disperati de sub tomberonul din fata blocului. Nu stiu cine a avut sufletul atat de pagan incat sa lapede trei ghemulete de blana carora abia le-au dat ochii. Ii tin acum intr-o cutie langa o sticla permanent umpluta cu apa calda. Sunt atat de mici...si isi tot cauta mama. Le dau laptic cu putina sare cu pipeta si ma bubur sa vad ca sunt sanatatosi. O sa-i pastrez pana sunt capabili sa se descurce singuri, apoi voi cauta "parinti" adoptivi.

giurgiu-net.ro

Am lipsit motivat de la sedinta blogger-ilor, dar constat cu placere ca ceea ce ne-am propus cu ceva timp in urma functioneaza. Astept si eu parola de la administrator si ma pun pe treaba, in rest, ce sa zic, sa fie intr-un ceas bun.
P.S. Cateva zile nu am fost prin urbe, dar ce credeti? Cand am revenit...ioc boscheti in fata blocului, garduletul viu tuns si curatenie luna. Sa ma fi auzit oare cineva? Sper ca minunea sa treaca si pe la voi.

MI-A TRECUT LENEA

Postam zilele trecute pe blogul lui Cosmin un comment. Ii spuneam ca mi-e o lene de ma doare, lene de scris. M-am hotarat sa postez mai des, am multe idei, poate ca d-asta nici nu stiu cu sa incep. Vad mult verde in fata ochilor cand privesc pe fereastra...multi boscheti si gardulete vi lasati sa creasca in voia sortii. Am zis ca e bine, am oxigen cand deschid geamul dimineata, dar nu m-am asteptat ca obsedanta criza sa afecteze si ceea ce imi inacnta privirea altadat. De obicei in luna curateniei, veneau oamenii verzi, tundeau garduletele si iarba, vopseau bordurile si aruncau cu o mana de var pe trunchiul copacilor. Anul asta nimic din toate astea si zau ca imi pare rau. Inteleg ca trebuie sa avem cat mai mult spatiu verde pe cap de locuitor, dar nu cred ca asta e solutia. Totul arata ca o gradina neingrijita al carui gradinar s-a reprofilat. Nu stiu cum e la voi si daca ma aude cineva, dar sper ca tabloul ce ar fi inspirat si un artist fara talent sa revina la ce a fost, o oaza de verdeata cu un gradinar pasionat.

LEAPSA DORINTELOR

Am preluat leapsa cam tarziu de la bloguluibobo, am si scuze, lipsa de timp si de inspiratie. Nu am muza cu mine nici acum, dar am sa dau frau liber dorintelor, zece la numar, regula jocului.
1. Imi doresc sa nu-mi mai vad tatal plangand ca i se taie din pensie;
2. Imi doresc sa contribui la eradicarea contrabandei cu usturoi chinezesc;
3. Imi doresc sa aflu cine a luat catelusa cu pui din fata blocului;
4. Imi doresc sa ma duca mintea intr-atat incat sa nu mai cred orbeste in "prieteni";
5. Imi doresc sa pot indrepta tot ceea ce a fost stramb;
6. Imi doresc sa gandesc limpede chiar si cand apele sunt tulburi;
7. Imi doresc sa fiu nelipsit din viata copilului meu;
8. Imi doresc sa cred numai ce vad si sa ma indoiesc de ceea ce aud;
9. Imi doresc sa opresc timpul cand viata ma rasfata cu placeri;
10.Imi doresc sa nu-mi pierd dorinta de a avea ce caut, tot cautand ceea ce-mi doresc.

SUFLET DE MAIDANEZ

S-au inmultit teribil haitele de caini la mine in cartier si stiu ca trebuie facut ceva, devin periculosi. Recunosc le mai dau de mancare, nu ma lasa sufletul. Una dintre catele a dormit o vreme lipita de usa mea, stia ca primeste resturi de mancare. I-am spus "Fetita", e roscata cu o privire ce ar putea induiosa chiar si pe cei care nu iubesc animalele. Recent a fatat...6 catelusi, 4 albi si doi negri, in usa vecinei de la etajul urmator. Mare taraboi a iesit atunci, dar a avut noroc "Fetita". Femeia de serviciu a luat o cutie din carton, a adunat puii si i-a dus intr-un loc sigur, in vecinatatea blocului. Ii vizitez zilnic, sunt sanatosi si nu duc lipsa nici de atentie si nici de afectiune. O alta catea, sta si ea sa fete si oricat de mult m-as bucura, stiu ca gasca maidaneza va spori numeric in doar cateva saptamani. Nu sunt de acord cu eutanasierea, poate doar in cazul cainilor prea bolnavi sau prea batrani, totusi ceva trebuie facut si urgent. In Giurgiu, niciodata nu s-a acordat o atentie prea mare problemei, orasul fiind deja vestit pentru sintagma "se aud cainii urland in Giurgiu". Cu covrigi in coada nu umbla niciun comunitar...deci sugerez alocarea de fonduri serioase pentru sterilizarea cainilor fara stapan, asta daca vrem sa mai avem curajul sa iesim seara la o plimbare, in siguranta.

PAGUBITII DIN BULGARIA

7 masini ciordite in Bulgaria de 1 mai...pagubitii...romanii off course. Nu ma bucur de raul altuia si nici nu despic firu' in patru daca au avut sau nu asigurare, dar pot sa-mi fac o idee despre cum au vazut alti conationali stirea. Zici ca s-au vorbit sa reactioneze intr-o singur fel, adica prin bucurie si ioc compasiune. Poate ati vazut comentariile din subsolul articolelor online si imi veti da dreptate. "Sa moara capra vecinului" tine loc de orice reactie mai ales cand "loviti" de soarta sunt edili sau oameni cu "cascaval" plecati la bronzat in strainataturi. Nu le plang nici eu de mila, dar ma pun in locul lor si sincer nu stiu ce as fi facut intr-o situatie similara. Decat sa facem haz de necaz in mod grotesc si plin de penibil mai bine mergem sa cautam masina primarului de la Clejani. Da 10.000 de euroi recompensa.

RECIDIVA 1 MAI

De cand am amintiri, si nu sunt putini ani, 1 Mai se sarbatoreste identic in fiecare an. Padurea Balanoaia a ramas si acum locul preferat al giurgiuvenilor care mai nou isi fotografiaza micii si fripturile de pe gratare si cauta un loc pentru masini din care sa duduie Salam si altii ca el. Nu vad nimic gresit la o iesire la iarba verde, ma deranjeaza doar modul in care o facem. Efectul de turma s-a perpetuat, iar excesurile sunt motiv de trufie. Exista un joc al copilariei de mult apuse " Ce fac eu sa faca toti", in care unul din gasca facea un gest, iar ceilalti il copiau. Si acum e la fel, ma inscriu si eu in aceeasi turma, dar cu o gandire aparte. Ies si eu la iarba verde. Mi-e dor de o capusa, de tonele de peturi stranse la baza copacilor, de fustele lungi ce vand mere trase in zahar ars si de fumul ce cuprinde padurea...padurea lor...pe a mea nu am gasit-o inca.